Poze tomundbill de la 288 la 327

Cum sunt fanii din alte tari? Georg: In Amsterdam a fost super. Am sustinut un concert de club, la care au participat 2000 de olandezi care stiau textele pe dinafara. A fost absolut genial! Gustav: Cand am ajuns la Paris, ne asteptau in fata casei de discuri, mii de fani. In Franta exista deja pagini de web dedicate Tokio Hotel, iar pe o pagina de Chat a picat reteaua. Nu ne-am asteptat la asta. Am ramas placut impresionati de cati fani avem si acolo. Bill: In Europa, vom lansa toate melodiile in germana. Doar in Anglia si in SUA vor putea fi gasite in engleza! Cate mesaje SMS trimiteti aproximativ pe luna? Bill: Foarte putine! Daca trebuie sa aflu ceva, dau mai degraba un telefon scurt. Merge mult mai repede si este mult mai eficient. Tom: SMS-urile nu le folosesc nici eu decat pentru informatii scurte sau pentru aniversari si nu trimit decat maximum 50 pe luna! Care sunt cele mai mari frici ale voastre? Tom: Imi este un pic frica sa zbor… Bill: Da, si mie la fel. In special la avioanele mici care se zguduie ingro-zitor imi cade inima in pantaloni de frica. Nu prea imi place sa ma bazez pe altii. Cel mai bine ma simt cand am eu totul sub control. Gustav: Mi-e teama sa nu imi afecteze ceva corzile vocale si sa nu mai pot canta. Cine primeste cele mai multe scrisori? Tom: Eu, bineinteles, nimeni nu primeste mai multe decat mine! (rade) Nuuu, Bill primeste cele mai multe scrisori. In rest, totul este destul de echilibrat, nici unul nu iese in pierdere. Georg: Dar toata treaba asta are avantaje si dezavantaje: cand primesti mai putine scrisori, nu trebuie sa stai seara pana tarziu sa le citesti si sa raspunzi. Chiar v-ati putea indragosti de una din fanele voastre? Tom: Cu siguranta. De ce nu? Daca ne placem, nu conteaza daca este fana sau nu. Totul este posibil! Georg: Flirtam cu multa placere la sesiuni de autografe sau la concerte, asa ca este foarte posibil sa ne indragostim odata de o fana. Bill: Mie mi s-ar parea dificil, pentru ca nu stii nicodata daca fata te place doar pentru ca faci parte din Tokio Hotel sau daca este interesata cu adevarat de persoana. Dar in general mi-as putea imagina si eu acest lucru! Va place sa calatoriti si sa dormiti in diferite hoteluri? Tom: Da, este chiar foarte amuzant. Dar tot sa dormi acasa, in propriul tau pat, este cel mai frumos. Bill: Cel mai important pentru noi este, sa fie totul cat mai curat. Am avut ocazia sa stam si in hoteluri mai proaste, unde am gasit in camera legume mucegaite. (continuare)Cum sunt fanii din alte tari? Georg: In Amsterdam a fost super. Am sustinut un concert de club, la care au participat 2000 de olandezi care stiau textele pe dinafara. A fost absolut genial! Gustav: Cand am ajuns la Paris, ne asteptau in fata casei de discuri, mii de fani. In Franta exista deja pagini de web dedicate Tokio Hotel, iar pe o pagina de Chat a picat reteaua. Nu ne-am asteptat la asta. Am ramas placut impresionati de cati fani avem si acolo. Bill: In Europa, vom lansa toate melodiile in germana. Doar in Anglia si in SUA vor putea fi gasite in engleza! Cate mesaje SMS trimiteti aproximativ pe luna? Bill: Foarte putine! Daca trebuie sa aflu ceva, dau mai degraba un telefon scurt. Merge mult mai repede si este mult mai eficient. Tom: SMS-urile nu le folosesc nici eu decat pentru informatii scurte sau pentru aniversari si nu trimit decat maximum 50 pe luna! Care sunt cele mai mari frici ale voastre? Tom: Imi este un pic frica sa zbor… Bill: Da, si mie la fel. In special la avioanele mici care se zguduie ingro-zitor imi cade inima in pantaloni de frica. Nu prea imi place sa ma bazez pe altii. Cel mai bine ma simt cand am eu totul sub control. Gustav: Mi-e teama sa nu imi afecteze ceva corzile vocale si sa nu mai pot canta. Cine primeste cele mai multe scrisori? Tom: Eu, bineinteles, nimeni nu primeste mai multe decat mine! (rade) Nuuu, Bill primeste cele mai multe scrisori. In rest, totul este destul de echilibrat, nici unul nu iese in pierdere. Georg: Dar toata treaba asta are avantaje si dezavantaje: cand primesti mai putine scrisori, nu trebuie sa stai seara pana tarziu sa le citesti si sa raspunzi. Chiar v-ati putea indragosti de una din fanele voastre? Tom: Cu siguranta. De ce nu? Daca ne placem, nu conteaza daca este fana sau nu. Totul este posibil! Georg: Flirtam cu multa placere la sesiuni de autografe sau la concerte, asa ca este foarte posibil sa ne indragostim odata de o fana. Bill: Mie mi s-ar parea dificil, pentru ca nu stii nicodata daca fata te place doar pentru ca faci parte din Tokio Hotel sau daca este interesata cu adevarat de persoana. Dar in general mi-as putea imagina si eu acest lucru! Va place sa calatoriti si sa dormiti in diferite hoteluri? Tom: Da, este chiar foarte amuzant. Dar tot sa dormi acasa, in propriul tau pat, este cel mai frumos. Bill: Cel mai important pentru noi este, sa fie totul cat mai curat. Am avut ocazia sa stam si in hoteluri mai proaste, unde am gasit in camera legume mucegaite. Cum reactionati la injuraturi, atacuri si la parerile anti-fanilor? Georg: Criticile constructive le ascultam cu placere si ne gandim apoi, daca putem face ceva sa imbunatatim lucrurile. Injuraturile le remarcam, dar nu le luam in serios. Bill: Faptul ca nu ne place chiar toata lumea este absolut normal si este foarte okay. A fost vreunul dintre voi vreodata cu adevarat bolnav sau ranit? Gustav: Eu mi-am rupt odata degetul mare la volei. Georg: Cel mai grav accident al meu s-a intamplat cand mergeam cu bicicleta mea BMX. La un moment dat, mi-a alunecat piciorul de pe pedala. Spitele mi-au intrat in gamba si am sangerat foarte tare. Saptamani intregi dupa aceea, am mers mai mult schiopatand. Tom: Eu mi-am rupt mana deja de vreo trei ori. Cand aveam sapte ani am avut un accident mai nasol cand ma dadeam cu sania: urcam dealul, cand a trecut pe langa mine o fata cu o sanie. Nu stiu ce s-a intamplat, dar sania m-a lovit direct in cap si m-a taiat la spranceana dreapta. Aveam o rana foarte mare si au trebuit sa ma coasa. La ce va ganditi inainte sa adormiti? Georg: La nimic. Ma bag in pat si adorm imediat. Sunt un adevarat somnoros si de multe ori dorm chiar mai mult decat ar trebui. In timpul scolii trebuia sa trag super tare de mine ca sa nu intarzii la ore, pentru ca tot timpul dupa ce suna ceasul, eu adorm la loc. Gustav: Mie imi ajunge si mai putin somn. Inainte sa adorm ma mai gandesc o data ce am de facut a doua zi, dar dupa aceea adorm in doi timpi si trei miscari. Tom: Mi-ar placea sa fiu genul care se trezeste devreme, pentru ca ai parte mai mult de zi. Dar din pacate, cand avem liber, dorm de cele mai multe ori pana la ora 17.00. Gustav, cum ii cheama pe pestii tai? Gustav: Oh, chiar nu au nume! In acvariul meu inoata peste treizeci de pestisori, pe care nu am cum sa-i deosebesc. Cand suntem in turneu, parintii mei le dau mancare si se ocupa de ei. Cum vi s-a parut campionatul mondial de fotbal? Bill: Ca sa fim sinceri, fotbalul nu ne intereseaza foarte mult, dar de fiecare data cand a jucat Germania, ne-am uitat si i-am aclamat. Georg: A fost dezamagitoare descalificarea echipei germane, dar atmosfera la campionat a fost incendiara! Chiar si la concertele noastre, erau multi fani care fluturau steagul Germaniei! Ce titlu despre voi, v-ar placea, cel mai mult, sa gasiti intr-o revista? Tom: “Tokio Hotel au primit intr-o seara patru premii «Echo»!“ Bill: Super tare ar fi: “Rolling Stones, formatia de deschidere pentru concertele Tokio Hotel!“ Ce alergie are Bill? Bill: Am alergie la absolut orice piscatura de insecte. Daca ma pisca chiar si cea mai mica musculita, ma umflu foarte tare si ma apuca o mancarime groaznica. In consecinta, pentru mine, participarea la un show in jungla, ar fi exclus (rade). Tom si Bill, ce ati face voi doi daca pentru o zi ati fi celalalt? Bill: In primul rand mi-as taia parul si mi-as reface garderoba cu totul. Mie nu-mi prea place look-ul lui Tom… Tom: Daca as fi in papucii lui Bill, primul lucru pe care l-as face ar fi cu siguranta sa ma dau la o fata. Atunci o sa poata spune si el intr-un final ca a facut-o si pe asta (rade). Cum va intelegeti cu baietii de la Die Killerpilze? Gustav: Nu ne-am intalnit cu ei decat o singura data la un eveniment. Ne-am salutat, dar asta a fost tot. Sunt toti niste baieti foarte cool cu care nu avem nici o problema, chiar daca in presa s-au mai facut afirmatii de genul acesta. Numai prostii... Nu scoateti vechiul vostru CD, “Devilish“, pe piata? Tom: Nu! Au fost oricum doar 50 de exemplare care circula. Dar CD-ul este ingrozitor si probabil ne-am speria toti fanii daca l-am mai scoate pe piata.